Don`t call me a BITCH `till you FUCK ME

Nu sunt O CURVA !!
Poate ma comport ca atare, dar asta nu da dreptul nimanui sa mi`o spuna in fata. E viata mea.

Fac ce vreau, dar stiu ce fac.

Pentru faptul ca dansez intr`un fel, ca ma sarut cu anumite persoane sau chiar ca mi`o trag cu un anumit numar de persoane, nu ma poate nimeni cataloga drept “A BITCH”. So… up yours ! Priveste`te in oglinda si spune cu voce tare ce vezi, inainte sa ma etichetezi pe mine in vre`un fel sau altul.

EVERYONE IS FULL OF SHIT , dar nu e de ajuns, mai incearca sa`i murdareasca si pe cei din jur. Ah… si partea tare, se pare ca comportamentul meu este cauzat de fapt de alte “taraturi” ale acestei societati mizerabile in care ne`nvartim rahatul. Haha… That was FUCKING FUNNY !
NU COAE !!! Nu ma comport intr`un fel sau altu` doar pentru a face in ciuda cuiva sau pentru a demonstra ceva anume. Sunt liber sa fac tot ce`mi pofteste inima, sa ma sarut si sa fac sex cu orice persoana, indiferent daca este sau nu atractiva din punctul TAU de vedere.

So… DON`T CALL ME A BITCH, WHORE !!

Am un raspuns… NU MERITI !!

Aceste randuri sunt speciale, pentru o persoana speciala. Hahaha. Asta.. in cazut in care iti vei mai aduce vreo`data aminte ca acest blog exista.

Ceea ce trimit eu spre tine acum nu sunt cuvinte, ci sunt bucati din suflet si minte. Intinde mana si-o sa-ti pun in palma sufletul meu in furtuna calma
Inchisa intr-o raza de soare, caci vreau sa vezi a vietii culoare, uite`mi INOCENTA, vezi sa retii cum moare. Rup tacerea, sparg peretii cu care-mi impartaseam secretele si`ti dau tie calitatile ca sa elimin defectele, oricum vietii nu-i poti opri efectele.
Nu poti plati pe nimeni sa simta regretele in locul tau. Ca sa te-ajut iti dau esenta mea, slabiciunea si forta mea, intunericul si torta mea si sper sa inveti din ele, caci unele intamplari ingheta simturi
si tu nu trebuie sa ingheti cu ele !!! Lasa sabia jos. N-o sa vindeci cu ea o inima rupta,
s`ar putea sa te mire, dar dragostea NU`I o lupta.
Tot ce incerc sa-ti spun e ca AM UN RASPUNS ! astept doar vremea cand o sa ai o intrebare de pus. ah, da` cine esti tu pana la urma sa ma judeci pe mine?
Cine esti tu sa`mi dai mie sfaturi? Ai facut cumva mai mult decat mine? Ha, ha, de fapt tu nu stii absolut nimic ca tu nu stii sa simti, tu stii doar sa gandesti,
iar cand gandesti… nu o faci bine. Si oricum trebuie sa tii minte ca io UT TNUS UN !
Nu e departe momentul cand voi termina aceste randuri, iar pe ultimul voi scrie
“Dedicate tie”… da, TIE !! Dar am ajuns sa cred ca nu meriti pentru ca sa vrei sa ma intelegi eviti, desi te invit singur in viata mea, ai voie sa asculti dar nu si sa critici viata mea. Si nu-mi pare rau pentru ca nu sunt imbracat cum ai vrea tu sa fiu !
Desi nu crezi ca e prea tarziu, vrei sa fiu rau? Sunt rau:
“Te fut in gura!!” esti doar un copil prost
Afla ce vrei,  si daca te deranjeaza asta, e clar ca nu meriti…”
lasa-ne,nu meriti, realizez ca nu meriti, nu meriti, nu, nu meriti, nu, nu meriti, nu, nu meriti, nu meriti, nu, nu meriti, nu,nu meriti, nu meriti, nu, nu meriti.
Iar tu imi ceri sa cred in tine?
In multe seri am clacat, am zis ca ma las doar pentru a lua totul de la inceput a 2`a zi , am batut atatea strazi si am primit atata ostilitate incat mi-am zis ca sunt toate impotriva noastra.

Stai jos, adica ia un loc si “asculta-ma…” iar daca ai coaie…hahah… UITA`MA !!!

Just another POST !

Azi.. mi s`a intamplat cel mai ciudat lucru. Am ras si am plans in acelasi timp. Radeam cu gura pana la urechi si cu lacrimi pana la barba. Stiu ca, oamenii au nevoie de o multime ca sa simta ca traiesc… familie, dragoste, sex, dar de fapt avem nevoie doar de un singur lucru… pentru a fi in viata. Avem nevoie de o inima care sa bata. Atunci cand inima noastra este in pericol, raspundem in 2 moduri: fie fugim fie… atacam. Lupa sau fugi ! E un instinct. Nu il putem controla. Sau oare putem ? Tot ce vrem fiecare dintre noi e mai mult timp. Timp sa te ridici.. timp sa te maturizezi… timp sa uiti… TIMP !

In orice moment cand ne trec fiori sau ni se face pielea de gaina, cand devenim emotionati… corpul isi urmeaza in mod normal impulsurile, motiv pentru care este atat de greu sa ne controlam. Bineinteles uneori avem impulsuri pe care nu vrem sa le controlam, desi mai tarziu ne dorim sa o fi facut.

In primul rand nu voi mai face rau, dar se intampla sa fac rau si atunci apare vina si nu exista un juramant care sa`mi spuna ce sa fac atunci. Vina nu vine niciodata singura… isi aduce cu ea si prietenii, indoiala si neglijenta iar de cele mai multe ori cand incercam sa ajutam facem mai mult rau decat bine si apoi vina isi arata chipul cel urat. Depinde de noi ce facem cu vina. Avem de ales: fie lasam vina sa ne faca si revenim la ceea ce ne`a provocat necazul, fie… invatam din asta si facem tot ce putem pentru a trece mai departe. Greselile sunt dureroase, dar sunt singurul mod in care poti afla cine esti. Stiu cine sunt acum. Stiu ce vreau. Totul va fi diferit de acum. Promit ! De acum nimic nu va mai fi la fel.

Va iubesc. PA !

Reflexions… through a broken window

Nu`mi amintesc exact ultima data cand am fost sarutat. Deoarece, nu te gandesti niciodata ca ultima oara, este ULTIMA OARA. Te gandesti ca.. va mai fi. Crezi ca o sa dureze tot restul vietii, dar nu e asa.

Am nevoie sa se intample ceva. Am nevoie de un semn ca lucrurile se vor schimba. Am nevoie de un motiv sa merg mai departe. Am nevoie de putina speranta. Si daca nu am nici o speranta, atunci vreau sa stau in pat. Si simt ca as putea sa mor azi.

Se spune ca.. stii cand se apropie un moment dificil. Unii spun ca, exista o anumita privire pe care o ai inainte ca ceva rau sa se intample. Altii zic ca e un miros, mirosul “mortii”. Altii ca e un fel de al 6-lea simt, atunci cand un mare necunoscut se apropie, SIMTI ! Orice ar fi, e infricosator, pentru ca.. odata ce stii, ce poti sa faci ? Daca ai stii ca asta ar fi ultima ta zi pe pamant, cum ai vrea sa ti`o petreci ?

Lumea este plina de schimbari neasteptate si tocmai cand incepi sa inveti unde sunt asezate lucrurile, peisajul se schimba si te darama la pamant. Daca esti norocos, te alegi doar cu o rana usoara pe care o poti acoperi cu un leucoplast. Dar unele rani sunt mai adanci decat par si au nevoie de mai mult decat o solutie rapida. La unele rani trebuie sa smulgi fasia de leucoplast, sa le lasi sa respire si sa le dai timp sa se vindece.

Ne bazam pe superstitii pentru ca suntem destul de inteligenti sa ne dam seama ca nu avem toate raspunsurile si ca viata are intorsaturi ciudate. Viata nu e un sport la care sa te uiti. Castig, pierdere sau egalitate… meciul este in plina desfasurare fie ca vrei sau nu. Deci, da`i bataie, cearta`te cu arbitrii, schimba regulile… triseaza un pic. Ia o pauza si panseaza`ti ranile. Dar JOACA ! Joaca DUR ! Joaca RAPID ! Joaca RELAXAT si LIBER ! ca si cum ziua de maine nu ar exista. Ok.. deci, nu conteaza daca pierzi sau castigi. Conteaza cum joci. Corect ?

Cand nu avem timp sa inventam o strategie, sa alegem cu cine sa jucam sau sa evaluam pierderile potentiale, cand se intampla asa, cand batalia ne alege pe noi si nu invers, atunci sacrificiul se poate dovedi mai mult decat putem sa induram.

Cu totii trecem prin viata ca taurii printr`un magazin de portelanuri ! O ciobitura aici, o crapatura acolo. Ne lovim singuri si lovim si pe altii. Problema e cum reusim sa dregem distrugerile pe care le`am facut sau pe care le`am suferit. Toti suntem raniti, se pare… unii mai mult decat ceilalti. Purtam ranile cu noi din copilarie, iar apoi ca adulti dam inapoi ceea ce am primit. Din pacate, toti ii ranim pe ceilalti si apoi… apucam sa reparam… ce se mai poate.

In viata, suntem invatati ca sunt 7 pacate de moarte. Le stim pe cele mai grave: lacomia, mandria, desfranarea etc, dar pacatul de care nu auzim prea des este FURIA. Poate fiindca credem ca furia nu este asa periculoasa si ca o putem controla. Eu cred ca nu acordam furiei meritele cuvenite. Poate ca e cu mult mai periculoasa decat credem. La urma urmei, cand vine vorba de comportament distructiv… a reusit sa se claseze printre primele 7. Dar ce face ca furia sa fie diferita de celelalte 6 pacate de moarte ? E destul de simplu. Daca cedezi in fata unui pacat ca invidia sau mandria, iti faci rau numai tie. Incearca desfranarea sau dorinta nepotrivita si te vei rani doar pe tine si poate… inca unul sau doi. Dar furia… furia e cea mai rea. Mama tuturor pacatelor.

It`s not ENOUGH to love !

E aproape 4 dimineata, iar luna plina ma linisteste si nu stiu de ce, imi ofera o senzatie de siguranta.

Nu de mult, cineva mi`a spus: “Nu e de ajuns sa iubesti !” , ceea ce m`a infuriat foarte tare. Acum, stau si ma gandesc… chiar nu e de ajuns ? Credeam ca dragostea oferita de mine aduce de la sine cu ea si increderea si siguranta de care are nevoie o persoana intr`o relatie pentru a merge mai departe ! dar… m`am inselat.

Ma gandesc la 2 iubiti ca la 2 oameni pe`o sarma, undeva sus. Iar dragostea lor le ofera echilibrul necesar sa nu cada. Dar eu nu am luat in calcul nici vantul, nici orice altceva ar putea sa`i traga in jos. Si asa… eu am cazut.

Recuperarea e uneori imposibila si NICIODATA 100%, iar cicatricea impactului va ramane totdeauna undeva adanc in sufletul meu.

Stiu multi altii, care in ciuda vantului au rezistat acolo sus. Oare ei au altfel de pantofi ? Oare ei stiu sa paseasca mai cu grija ? Sau au mai mult echilibru decat mine ? In orice caz.. eu acum sunt jos, in timp ce altii, se straduiesc, iar unii au ajuns deja la “finish”. Dar poate candva, voi fi din nou acolo sus, iar atunci.. sper macar, ca nu va exista un moment in care sa imi doresc sa sar singur jos, fara ca ceva anume sa ma doboare.

In concluzie… E DE AJUNS SA IUBESTI ??

Sunt prea stresat. Gandul ca traiesc doua vieti, imi epuizeaza toata energia. Daca as avea puterea, sa ma ridic si sa strig in gura mare: “ SUNT GAY !!!“  oare viata mea s`ar schimba ? Si daca da, CUM ?? Ma gandesc zilnic la… cum sa “ies din dulap”, la.. cum vor reactiona cei din jur. Sunt destul de multe persoane care imi cunosc si aceasta latura. Dar nu familia. Care, de fapt, este cea mai importanta, iar faptul ca persoanele din familia mea nu stiu imi creaza impresia ca in fata lor joc un rol. Acela de baiat, hetero, cuminte, care intr-o buna zi va avea o familie, o nevasta, copii. WELL… nu e asa ! Si de aceea stresul care ma apasa e din ce in ce mai puternic.Iar toata lupta se desfasoara in interior  si povara e din ce in ce mai grea.

Imi tot imaginez.. scenarii, reactii, bla bla. Si nimic mai mult. NU POT ! Pe de`o parte, ma gandesc ca e ok asa cum este. Dar pe de alta parte, mi`as dori sa ma cunoasca in totalitate. Si sa ma accepte asa cum sunt… DIFERIT !

Nu imi e rusine. Am invatat sa accept si acum realizez ca m`am mintit o perioada destul de lunga de timp. Nu mi`a fost usor, si nu imi e usor. Dar e si mai greu atunci cand nu ai nici un fel de suport moral, cand nu e cineva care cel putin sa para ca te intelege, ca te accepta, ca te iubeste.

Poate par egoist, dar nu e asa. Mi`e frica sa nu`i ranesc !! Pana atunci.. TIME OUT !

Life as a dream

Sunt un visator.

Ma zbat intre vis si realitate. Sunt tinut captiv de propriile mele vise. Poate varsta e de vina, sau poate nu sunt eu destul de puternic sa infrunt cruda realitate si prefer sa fiu doar eu cu mine, in lumea mea de basme. Din fericire, se gaseste intotdeauna cineva care sa ma “ciupeasca” si sa ma aduca iar cu picioarele pe pamant si asa retraiesc “over and over” aceasi dezamagire… ca a fost doar un VIS, ca toate lucrurile frumoase nu pot exista decat in imaginatia  mea.

Am o imaginatie bogata care ma ajuta sa simt ce altii nici macar nu`si imagineaza ca ar putea exista, dar cu cat visul este mai “maret” cu atat dezamagirea este mai puternica. Am dorinte, care ma ajuta zi de zi sa visez. Am sperante si asteptari… dar NU mai am putere. Nici de a visa, nici de a infrunta realitatea in continuare.

Nu am ganduri sinucigase. NO WAY !! Iubesc viata mai mult decat orice pe lume, si oricat de dezamagit as fi, nu as recurge la un asemenea gest. Numai gandul ca nu as mai putea sa ma bucur de cerul senin, de caldura soarelui sau de linistea noptii, ma cutremura si ma face sa profit de fiecare clipa din viata mea.

De ajuns ! Back to dreaming 8-> By the way… SWEET DREAMS

M-am saturat…

M`am saturat… de oameni prosti. M`am saturat… de mizeria in care ma aflu, de tot ce miros, gust sau simt. Ma regasesc in fiecare lucru mizerabil, dar parca nu sunt eu. Incet, incet, ma afund din ce in ce mai mult in intuneric si stiu ca nu va exista niciodata o “luminita de la capatul tunelului” !

Mi`e scarba de toti si tot, dar ce ma intriga cel mai mult… e faptul ca ma simt inapt de a actiona impotriva acestui lucru. Totusi, incerc sa inchid ochii si sa ma prefac ca nimic din ceea ce vad sau simt, nu exista.

Mi`as dori sa plec ! Departe. Singur. Sa fiu doar eu cu mine. Cel putin pentru o perioada…. Poate, am visat prea mult, si acum m`am trezit intr`un cosmar. Ma simt legat, ca intr`o camasa de forta din care ma poate scapa doar…

Nu mai am puterea de a mai scrie, gandi sau simti macar ceva ! The end…

“Paşte fericit !”

Mâine, e paştele. Iar azi, e ziua în care toată lumea aleargă în stânga şi`n dreapta, după cozonaci, ouă roşii etc. Sunt singur, şi mă gândesc la ziua de mâine ca la oricare alta. Nu mai e nimic special. Nu mai ştiu ce înseamnă sărbători. Ceea ce ştiu este că sunt obosit, dezamăgit, că nu sunt fericit, că nu pot măcar sa sper că voi fi într`o zi. Viaţa se va schimba cu siguranţă. Dar până atunci ?

Îmi dau seama că n`am nici stofă de luptător, nici stomac să diger ce nu`mi place. De ce să persist ? N`am prea întâlnit oameni fericiţi. De ce s`or fi cramponând oamenii de viaţa ? Am avut câteva momente bune. Dar şi atunci m`am amăgit. Aş mai avea poate câteva dacă aş mai vrea să lupt, dar îmi lipseşte forţa. Şi, apoi, atâtea griji, mii de dezamăgiri, o viată… de care deja mi`e silă. Păcătoasă viaţă !

Îmi vin atât de des în minte imagini din trecutul apropiat, încât mi se pare că am trăit odată, în altă viaţă… Uneori mă chinuie asemănarea unei clipe cu alta, pe care nu ştiu când am mai trăit-o. Şi lucrurile se întâmplă întotdeauna parcă altfel decât mă aştept.

Trăiesc cu nelinişti, cu ochii mari deschişi, într-o forţare asemenea aceleia pe care o face un orb pentru a vedea. Şi nimeni nu mă ajută să-mi aleg calea, să văd adevărul. Adulmec în aerul fiecărui anotimp, al fiecărei clipe rostul vieţii mele, împlinirea mea adevarată, simplă, bună, fără s-o găsesc. Dau proportii nemăsurate dezamăgirilor fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când mi se pare că fericirea toată, mi se cuvine, când n-am nici îngăduinţă, nici inţelepciune.

Într`o zi poate o să mă iubească cineva, dar n`am să`l iubesc eu. Nu, nu, ajunge !

Well… a new start ?

Si.. asa reincep a trai.. singur. Un nou inceput, o noua zi. Incerc, sa ma mint singur ca pot sa trec si peste asta. Dar cu cat incerc mai mult, cu atat imi e mai greu. Au fost aproape 3 luni cu urcusuri si coborasuri. Aproape 3 luni… clipe, pe care n`o sa le pot uita nici de mi`as dori !

Nu ati inteles nu`i asa ? Eh.. nu`i prea greu. HE DUMPED ME ! Why ? God knows.. whatever.

Era o vorba… ce nu te ucide, te face mai puternic. Pai.. sunt inca in viata dar mai puternic cu siguranta nu m`a facut. Mai slab da.. mai putin increzator in mine insumi, da ! M`a invatat sa iubesc, m`a invatat sa zambesc, m`a invatat sa fiu gelos, m`a invatat sa apreciez si nu in ultimul rand.. m`a invatat sa regret ! Regret.. ca nu am stiu, sa fiu mai bun, ca nu am stiut sa actionez cum poate ar fi vrut. Nu stiu sa citesc mintile oamenilor. Doar imi urmez inima.. iar daca si ea ma minte.. atunci ce pretentii sa mai am de la altii ?

Nu vreau sa dramatizez, nu sunt prima sau ultima persoana ranita in dragoste, dar simteam nevoia sa`mi astern gandurile undeva, fara a tine cont de parerea cuiva, fara a`mi pasa daca va pasa sau nu. Lacrimile`mi curg. De ce ? Poate durerea, poate orgoliul, poate frica. Nu mi`e frica sa fiu singur dar cand vad ca oricat as incerca, nu pot schimba parerea cuiva despre mine, ma face sa ma tem de mine insumi.

Imi trec mii de idei pe secunda. Mii de sentimente, de amintiri. Si toate, cu “A FOST ODATA” inainte ! Poate.. voi trece peste. Poate nu. God knows ! Pana atunci.. take care si nu uita, i`m still lovin` u ! PUI !

Smile.. even with a broken heart